Părinți Salvatori

1 day ago

Proiectul "Drag de Viață" a fost înființat ca urmare a inspirației și influenței pe care le-a avut cursul de prim ajutor predat de Vasile Vlaşin. Fondatorul inițiativei Părinți Salvatori, instructor și membru al Consiliului European de Resuscitare, Vasile Vlaşin a oferit un curs care nu doar că a transmis cunoștințe vitale despre cum să acorzi primul ajutor, dar a și motivat participanții să își dorească să contribuie la o societate mai sigură și mai informată.
Astfel, prin "Drag de Viață", se dorește extinderea acestei misiuni, prin achiziționarea de defibrilatoare automate externe pentru instituțiile din județul Iași și prin promovarea cursurilor de prim ajutor oferite gratuit de Vasile Vlaşin.

Înscrie-te acum și fii pregătit să faci diferența când contează cel mai mult.

parintisalvatori.ro/calendarul-cursului/lista/?tribe_paged=1&tribe_event_display=list&tribe-bar-d...

Nu rata ocazia de a deveni un erou în viața de zi cu zi. ... See MoreSee Less

Părinți Salvatori

2 weeks ago

Cursul #PărințiSalvatori văzut cu ochii și cu sufletul unei participante din București...

www.facebook.com/share/XTByK5yS3Zod49yT/

💚💚💚Stopul cardiorespirator - pentru unii, ceva ce se intampla doar altora, pentru altii o sursa constanta a fricii, pentru altii o trauma, o poveste personala, de familie, a unui prieten.

Pentru mine, in acest weekend, stopul cardiorespirator a fost obiect de studiu, prilej de constientizare si de conectare cu alti oameni. "Suport vital de baza (SVB)" este denumirea a ceea ce majoritatea dintre noi numim "curs de prim ajutor". In acest cadru, prin sprijinul Fundatiei Părinți Salvatori si sub indrumarea domnului Vasile Vlaşin, ma declar mult mai informata astazi decat eram ieri, mult mai pregatita pentru o situatie pe care sper sa nu fie niciodata nevoie s-o intalnesc.

Romania are niste cifre absolut deprimante la capitolul cultura a sanatatii, acordare a primului ajutor, preventie si defibrilatoare (si faptul ca, probabil, multi dintre voi va intrebati ce cauta defibrilatoarele pe lista, e o dovada in acest sens).

Faptul ca am ajuns pana la varsta asta fara sa fi facut un curs de prim ajutor ca la carte (am mai facut unul mititel, mai pe genunchi asa, acum vreo 13 ani, tinut de niste voluntari mai priceputi si care voiau sa ne ajute cand gestionam multimile de la concerte) ma intrista atat de tare, incat, cand am vazut anuntul referitor la acest curs, am zis ca are clar numele meu pe el, chit ca trebuie sa imi iau liber de la munca sau ceva de genul asta. Am fost mandra de mine ca n-am fost total habarnista, m-a si pus pe ganduri cata informatie imi lipsea. Si practica, maica, practica!

Unde sa faci practica pentru asa ceva? Pana la un punct, poti folosi voluntari, dar ca sa poti face manevrele ca la carte, nu ai cum sa le faci decat pe oameni in momente critice. Sau pe manechine scumpe, special concepute pentru asa ceva, manechine care iti dau feedback in timp real cu privire la cat de bine executi manevrele respective. O investitie enorma, facuta de-a lungul anilor de un tata, in amintirea copilului pierdut in mod tragic in urma unui inec cu mancare.

Un munte de tristete concentrat asemenea unei perle intr-o scoica, o bijuterie oferita altor parinti de catre un alt parinte, insotita de un respect cum rar am intalnit si de seriozitate, dedicare si multa experienta. Mi-e greu sa exprim recunostinta, dar si tristetea resimtite cu aceasta ocazie.

Si totusi, cursul in sine a fost pus la punct in cele mai mici detalii. Multe detalii, foarte multe. Multe, dar cu rost, slefuite de-a lungul timpului pe parcursul celor peste 1000 de cursuri tinute pentru altii ca mine. Peste 1000 de cursuri care ar putea, la modul real, sa salveze o viata.

De ani intregi ma intreb de ce nu devin obligatorii in scoli astfel de cursuri. Aceeasi intrebare retorica am primit-o azi in sala. Ba mai mult, de ce nu devine o materie in sine, din care sa poti da si BAC-ul?

"De ce sa nu poti dovedi, la finalul a 12 ani de educatie, ca poti salva cu succes o viata?"

Eu nu sunt cunoscuta pentru constiinciozitatea mea, dar cand imi fac temele, chiar mi le fac. Azi am fost ochi si urechi, timp de 6 ore. N-a fost nimic neinteresant, nimic plictisitor, nimic inutil. Drept dovada, la final, cand am avut de resuscitat manechinele speciale, cam astea au fost scorurile mele, cele din poza. Prima incercare ever, incununata de succes.

Ba chiar, cand ma apucasem de cateva secunde de treaba, am primit laude pentru executarea corecta.

Sigur, la manechine, timp de cateva minute, e mai usor (dar nu usor!) decat in realitate, pe teren, cu oameni reali, emotii reale si alti factori in afara controlului. Si totusi, am plecat de la curs cu increderea ca, daca va fi sa fie nevoie de mine vreodata, voi avea o sansa semnificativ mai mare decat ieri sa pot interveni corect si sa pot creste sansele unui om (fie el mic sau mare) de a-i revedea pe cei dragi.

Mare mandrie mare a fost si cand Silke, care a participat cu mine la curs on/off, a dat dovada de "skillz" cand a trebuit sa ma inlocuiasca la compresii. La ea e mai greu cu teoria decat la mine, dar la practica ne-a facut mare cinste in familie.

Multumim mult pentru tot ce am primit weekendul acesta!

[O comoara in amintirea unei comori pe nume Luca.] ... See MoreSee Less

Părinți Salvatori

4 weeks ago

❤️ Dragi prieteni, așa cum am mai scris zilele trecute, operația lui Dominic în Belgrad a reușit.
A fost a doua operație în decurs de 6 luni. Medicii au confirmat că nu va mai fi nevoie de altă operație.

Dominic și mama lui vor rămâne încă o săptămână în spital pentru îngrijire post-operatorie și tratament.

Cele două operații au costat 8.870 de Euro.
După ultimul apel făcut s-au donat în total 1.050 de Euro.
Familiei îi mai lipsesc 2.650 de Euro pentru a putea acoperi costurile ultimei operații.

Detaliile despre modalitățile de sprijin pot fi găsite aici:
parintisalvatori.ro/cauze/viata-normala-pentru-dominic-adrian/

Vă mulțumim din toată inima! ❤️

@cei mai activi fani ... See MoreSee Less